Când spui cuiva că deschizi o editură în 2026, primești aproape întotdeauna aceeași reacție: o pauză scurtă, urmată de o întrebare politicoasă despre piața de carte.
Întrebarea e justificată. Dar problema pe care o vedem noi nu este că nu se mai citește. Problema este că se scrie enorm și se publică selectiv, iar selecția se face din ce în ce mai devreme, pe criterii care nu au legătură cu textul.
Ce am observat
În ultimii ani am citit zeci de manuscrise care circulau ca fișiere între prieteni. Câteva erau slabe. Multe erau în regulă. Cinci sau șase erau cărți adevărate care nu găsiseră niciun editor, nu pentru că ar fi fost refuzate, ci pentru că nu ajunseseră niciodată în fața cuiva care să decidă.
Aerolit există ca să scurteze drumul acela.